Sunt momente cind simti ca te sufoci...cind parca cineva te-ar apuca de git si nu ti-ar da drumul..
Si ai doar sentimente ce-ti provoaca dezgust:
fiori fierbinti...
     inabuseala...
            singuratate..
                   tristete..
Si nimeni si nimic nu te poate intelege de faptele care le faci fara a constientiza..
Realizezi poate ca prin durerea ta nedefinita provoci durere si altor oameni..
Intelegi ca poate e banal si absurd sa te porti rece cu persoanele apropiate..
La intrebari mereu raspunzi ca totul e bine...dar in sufletul tau doar stii ce foc arde..
Simti ca nu mai doresti nimic, o totala indiferenta iti copleseste sufletul...
Si nu intelegi ce se intimpla totusi... care e motivul singuratatii tale??
Din pacate raspuns la aceasta intrebare inca nu a fost gasita, si intelegi poate ca nu esti atit de singur pe cit simti dar sufletul e gol..O pustietate enorma te cuprinde in bratele sale reci...
Posibil multe interziceri, certuri, neintelegeri, emotii, sentimente... si toate de o data te-au prins in plasa..
Incerci sa te calmezi, sa spui ca totul e bine... insa ceva din inauntrul tau spune ca e fals ceea ce vreai sa crezi...E fals ceea ce vreai sa faci.. Si nu ai nici o iesire, si nici o solutie de a explica aceste sentimente..
Doar ele sunt inexplicabile..vei incerca sa-i explici cuiva aceste sentimente nu te va intelege.. Simti doar ceea ca nu vreai nimic, vreai doar sa stai in casa intre 4 pereti sa nu vezi pe nimeni si nimic... Simti ca nimic la moment nu are o valoare maxima pentru tine..
Atunci... ramine doar sa te inchizi in tine.. sa-ti potolesti acest foc cu niste picaturi de lacrimi sarate..
Iesind in public iti vei pune o masca ..ca nimeni sa nu inteleaga totusi ce e in sufletul tau...
Posibil.. dincolo de masca pusa vei simti o greutate sa joci un rol ce nu iti apartine...
Insa privind dincolo de copaci, case, munti, nori, stele, soare, luna mai este ceva care te face sa pretuiesti viata pe care o ai ..

Toate acestea sunt pentru tine scumpa meaa...Îți mulțumesc muult pentru cei 9 ani de prietenie...Nu sunt o prietenă ideală dar vreau să știi că țin mult la tine și ești cea mai bună pentru mine!! Chiar dacă ne vedem mai rar nu este nimic ce ar putea să-mi răcească sentimentele față de tine...Împreună am avut parte de cele mai frumoase evenimente din viața mea..Sunt de neuitat!!

Să știi că te iubesc și tot timpul ai fost, îmi ești  și o să fiii ca o sorăă pentru mine!! 

Set Fire To The Rain )

Copilaria Inima tuturor virstelor!

Toti am fost o data copii.Fiecare din noi au diferite istorioare amuzante din copilaria sa. Fiind copii mereu visam sa fim maturi sa putem face ce dorim, sa ni se permita absolut totul. Insa o data ce ajungi matur iti doresti nespus de mult sa-ti intorci copilaria inapoi, pentru ca nu este nimic mai feeric ca copilaria. Ea este frumoasa,candida,este cea mai nevinovata, cea mai fragila si cea mai gingasa virsta a omului. Aici poti visa si ride, poti cinta si plinge, poti pluti in lumea nemaipomenita a gindurilor noastre.
Ne aducem aminte cu multa placere si savurare cum asteptam cadourile de Craciun, cum asteptam sa vina Mos Nicolae, cum asteptam cu nerabdare sa ciocnesc ouale de Pasti si cum ne doream sa ne aflam intr-un univers plin de dulciuri.
Visurile de mici copii erau atit de banale dar tot odata atit de mult asteptate.
Omul isi poate aminti doar ceea ca a fost copil si sa consteintizeze ca deja aceste vremuri frumoase ale copilariei nu o sa mai fie niciodata!

O iluzie rătăcită...

De multe ori noi oamenii visăm la un paradis....la ceva ideal. Trăim cu gîndul de a îndeplini această dorinţă magică şi ireal de realizat....Mulţi din noi rîd cu dispreţ şi aici se termină dorinţa de a obţine.
Însă eu cred că atunci cînd ai un vis, trebuie neapărat să-l realizezi!! Desigur că e dificil, dar orce ţi-ai dori cu multa încăpăţînare şi dăruire de sine poţi obţine chiar şi ceea ce pare ireal.
Dese ori ne împăcăm cu gîndul şi păşim în viaţa reală cu fraza: "Asta e viaţa nu avem ce face....viaţa e prea scurtă nu avem timp de iluzii prosteşti "..
Ceea ce pot să zic e ceea că noi schimbăm prezentul,viitorul...ci nu el pe noi!
Iluziile sunt umbre goale ...dar ele sunt umbrele visurilor noastre! Căci într-un univers lipsit de lumini..iluzii..Omul se simte străin......
Viaţa omului este o iluzie continuă nu facem altceva decît să ne minţim şi să ne imaginăm Idealul...

Autumn

Frunze ruginii se lasă bătute de vînt şi duse de valul fericirii... Cer cenuşiu, păsări nebunatice şi fiori neînţeleşi.
Totul pare atît de inocent, dar totodata minunat. Acesta e farmecul toamnei... Ne lasă faţă în faţă cu gindurile proprii.
Zilele devin tot mai scurte. Soarele şi vîntul se amuză văzînd feţele fericite cînd văd o rază de căldură şi cele posomorîte cind vîntul ne inroşeşte năsucurile.
E atît de uşor să crezi că tot e simplu... însă defapt e o taină ce nimeni nu ar putea să o ghicească.
Şi atunci ne gîndim ce e de făcut?
Pot spune că nu e de făcut nimic...pur şi simplu lăsăm tot aşa cum este şi deja timpul va arăta ce va fi în continuare..
Asta e natura...Aşa suntem noi..şi aici cuvintele,gîndurile devin o iluzie ce ramîne doar un vis în taină!

Dragosteaa...

Dragostea....e ceva feeric. Ceea ce simţi e foarte greu de redat! Aş putea zice că el e pentru mine totul... Viaţa ne dă diferite încercari, pe care noi trebuie sa alegem calea cea buna... Fiecare din noi decide pe ce drum paşeşte, pe cel corect cu tot sufletul sau pe cel care o fi.. cu nici un fel de gînd la consecinţe.
Dragostea scapă tuturor legilor, tuturor sfaturilor noastre, tuturor exemplelor, tuturor perceptelor. Ea nu ascultă decît pe ea însăşi, devine gelozie, bănuială, exigenţă, obsesie, capriciu.. devotament sublim sau egoism încrîncenat, devine cel mai mare dintre bunuri, cel mai rău dintre rele, după cum este natura sufletului pe care-l umple şi stăpîneşte...
Şi orce s-ar întîmpla, orce me-ar spune cineva eu o să-mi urmez calea iubindul...Pentru că anume EL mă face fericită şi el e viaţa mea!!!