Autumn

Frunze ruginii se lasă bătute de vînt şi duse de valul fericirii... Cer cenuşiu, păsări nebunatice şi fiori neînţeleşi.
Totul pare atît de inocent, dar totodata minunat. Acesta e farmecul toamnei... Ne lasă faţă în faţă cu gindurile proprii.
Zilele devin tot mai scurte. Soarele şi vîntul se amuză văzînd feţele fericite cînd văd o rază de căldură şi cele posomorîte cind vîntul ne inroşeşte năsucurile.
E atît de uşor să crezi că tot e simplu... însă defapt e o taină ce nimeni nu ar putea să o ghicească.
Şi atunci ne gîndim ce e de făcut?
Pot spune că nu e de făcut nimic...pur şi simplu lăsăm tot aşa cum este şi deja timpul va arăta ce va fi în continuare..
Asta e natura...Aşa suntem noi..şi aici cuvintele,gîndurile devin o iluzie ce ramîne doar un vis în taină!

Dragosteaa...

Dragostea....e ceva feeric. Ceea ce simţi e foarte greu de redat! Aş putea zice că el e pentru mine totul... Viaţa ne dă diferite încercari, pe care noi trebuie sa alegem calea cea buna... Fiecare din noi decide pe ce drum paşeşte, pe cel corect cu tot sufletul sau pe cel care o fi.. cu nici un fel de gînd la consecinţe.
Dragostea scapă tuturor legilor, tuturor sfaturilor noastre, tuturor exemplelor, tuturor perceptelor. Ea nu ascultă decît pe ea însăşi, devine gelozie, bănuială, exigenţă, obsesie, capriciu.. devotament sublim sau egoism încrîncenat, devine cel mai mare dintre bunuri, cel mai rău dintre rele, după cum este natura sufletului pe care-l umple şi stăpîneşte...
Şi orce s-ar întîmpla, orce me-ar spune cineva eu o să-mi urmez calea iubindul...Pentru că anume EL mă face fericită şi el e viaţa mea!!!