Copilaria Inima tuturor virstelor!

Toti am fost o data copii.Fiecare din noi au diferite istorioare amuzante din copilaria sa. Fiind copii mereu visam sa fim maturi sa putem face ce dorim, sa ni se permita absolut totul. Insa o data ce ajungi matur iti doresti nespus de mult sa-ti intorci copilaria inapoi, pentru ca nu este nimic mai feeric ca copilaria. Ea este frumoasa,candida,este cea mai nevinovata, cea mai fragila si cea mai gingasa virsta a omului. Aici poti visa si ride, poti cinta si plinge, poti pluti in lumea nemaipomenita a gindurilor noastre.
Ne aducem aminte cu multa placere si savurare cum asteptam cadourile de Craciun, cum asteptam sa vina Mos Nicolae, cum asteptam cu nerabdare sa ciocnesc ouale de Pasti si cum ne doream sa ne aflam intr-un univers plin de dulciuri.
Visurile de mici copii erau atit de banale dar tot odata atit de mult asteptate.
Omul isi poate aminti doar ceea ca a fost copil si sa consteintizeze ca deja aceste vremuri frumoase ale copilariei nu o sa mai fie niciodata!

O iluzie rătăcită...

De multe ori noi oamenii visăm la un paradis....la ceva ideal. Trăim cu gîndul de a îndeplini această dorinţă magică şi ireal de realizat....Mulţi din noi rîd cu dispreţ şi aici se termină dorinţa de a obţine.
Însă eu cred că atunci cînd ai un vis, trebuie neapărat să-l realizezi!! Desigur că e dificil, dar orce ţi-ai dori cu multa încăpăţînare şi dăruire de sine poţi obţine chiar şi ceea ce pare ireal.
Dese ori ne împăcăm cu gîndul şi păşim în viaţa reală cu fraza: "Asta e viaţa nu avem ce face....viaţa e prea scurtă nu avem timp de iluzii prosteşti "..
Ceea ce pot să zic e ceea că noi schimbăm prezentul,viitorul...ci nu el pe noi!
Iluziile sunt umbre goale ...dar ele sunt umbrele visurilor noastre! Căci într-un univers lipsit de lumini..iluzii..Omul se simte străin......
Viaţa omului este o iluzie continuă nu facem altceva decît să ne minţim şi să ne imaginăm Idealul...