Sunt momente cind simti ca te sufoci...cind parca cineva te-ar apuca de git si nu ti-ar da drumul..
Si ai doar sentimente ce-ti provoaca dezgust:
fiori fierbinti...
     inabuseala...
            singuratate..
                   tristete..
Si nimeni si nimic nu te poate intelege de faptele care le faci fara a constientiza..
Realizezi poate ca prin durerea ta nedefinita provoci durere si altor oameni..
Intelegi ca poate e banal si absurd sa te porti rece cu persoanele apropiate..
La intrebari mereu raspunzi ca totul e bine...dar in sufletul tau doar stii ce foc arde..
Simti ca nu mai doresti nimic, o totala indiferenta iti copleseste sufletul...
Si nu intelegi ce se intimpla totusi... care e motivul singuratatii tale??
Din pacate raspuns la aceasta intrebare inca nu a fost gasita, si intelegi poate ca nu esti atit de singur pe cit simti dar sufletul e gol..O pustietate enorma te cuprinde in bratele sale reci...
Posibil multe interziceri, certuri, neintelegeri, emotii, sentimente... si toate de o data te-au prins in plasa..
Incerci sa te calmezi, sa spui ca totul e bine... insa ceva din inauntrul tau spune ca e fals ceea ce vreai sa crezi...E fals ceea ce vreai sa faci.. Si nu ai nici o iesire, si nici o solutie de a explica aceste sentimente..
Doar ele sunt inexplicabile..vei incerca sa-i explici cuiva aceste sentimente nu te va intelege.. Simti doar ceea ca nu vreai nimic, vreai doar sa stai in casa intre 4 pereti sa nu vezi pe nimeni si nimic... Simti ca nimic la moment nu are o valoare maxima pentru tine..
Atunci... ramine doar sa te inchizi in tine.. sa-ti potolesti acest foc cu niste picaturi de lacrimi sarate..
Iesind in public iti vei pune o masca ..ca nimeni sa nu inteleaga totusi ce e in sufletul tau...
Posibil.. dincolo de masca pusa vei simti o greutate sa joci un rol ce nu iti apartine...
Insa privind dincolo de copaci, case, munti, nori, stele, soare, luna mai este ceva care te face sa pretuiesti viata pe care o ai ..