Copilaria Inima tuturor virstelor!

Toti am fost o data copii.Fiecare din noi au diferite istorioare amuzante din copilaria sa. Fiind copii mereu visam sa fim maturi sa putem face ce dorim, sa ni se permita absolut totul. Insa o data ce ajungi matur iti doresti nespus de mult sa-ti intorci copilaria inapoi, pentru ca nu este nimic mai feeric ca copilaria. Ea este frumoasa,candida,este cea mai nevinovata, cea mai fragila si cea mai gingasa virsta a omului. Aici poti visa si ride, poti cinta si plinge, poti pluti in lumea nemaipomenita a gindurilor noastre.
Ne aducem aminte cu multa placere si savurare cum asteptam cadourile de Craciun, cum asteptam sa vina Mos Nicolae, cum asteptam cu nerabdare sa ciocnesc ouale de Pasti si cum ne doream sa ne aflam intr-un univers plin de dulciuri.
Visurile de mici copii erau atit de banale dar tot odata atit de mult asteptate.
Omul isi poate aminti doar ceea ca a fost copil si sa consteintizeze ca deja aceste vremuri frumoase ale copilariei nu o sa mai fie niciodata!

O iluzie rătăcită...

De multe ori noi oamenii visăm la un paradis....la ceva ideal. Trăim cu gîndul de a îndeplini această dorinţă magică şi ireal de realizat....Mulţi din noi rîd cu dispreţ şi aici se termină dorinţa de a obţine.
Însă eu cred că atunci cînd ai un vis, trebuie neapărat să-l realizezi!! Desigur că e dificil, dar orce ţi-ai dori cu multa încăpăţînare şi dăruire de sine poţi obţine chiar şi ceea ce pare ireal.
Dese ori ne împăcăm cu gîndul şi păşim în viaţa reală cu fraza: "Asta e viaţa nu avem ce face....viaţa e prea scurtă nu avem timp de iluzii prosteşti "..
Ceea ce pot să zic e ceea că noi schimbăm prezentul,viitorul...ci nu el pe noi!
Iluziile sunt umbre goale ...dar ele sunt umbrele visurilor noastre! Căci într-un univers lipsit de lumini..iluzii..Omul se simte străin......
Viaţa omului este o iluzie continuă nu facem altceva decît să ne minţim şi să ne imaginăm Idealul...

Autumn

Frunze ruginii se lasă bătute de vînt şi duse de valul fericirii... Cer cenuşiu, păsări nebunatice şi fiori neînţeleşi.
Totul pare atît de inocent, dar totodata minunat. Acesta e farmecul toamnei... Ne lasă faţă în faţă cu gindurile proprii.
Zilele devin tot mai scurte. Soarele şi vîntul se amuză văzînd feţele fericite cînd văd o rază de căldură şi cele posomorîte cind vîntul ne inroşeşte năsucurile.
E atît de uşor să crezi că tot e simplu... însă defapt e o taină ce nimeni nu ar putea să o ghicească.
Şi atunci ne gîndim ce e de făcut?
Pot spune că nu e de făcut nimic...pur şi simplu lăsăm tot aşa cum este şi deja timpul va arăta ce va fi în continuare..
Asta e natura...Aşa suntem noi..şi aici cuvintele,gîndurile devin o iluzie ce ramîne doar un vis în taină!

Dragosteaa...

Dragostea....e ceva feeric. Ceea ce simţi e foarte greu de redat! Aş putea zice că el e pentru mine totul... Viaţa ne dă diferite încercari, pe care noi trebuie sa alegem calea cea buna... Fiecare din noi decide pe ce drum paşeşte, pe cel corect cu tot sufletul sau pe cel care o fi.. cu nici un fel de gînd la consecinţe.
Dragostea scapă tuturor legilor, tuturor sfaturilor noastre, tuturor exemplelor, tuturor perceptelor. Ea nu ascultă decît pe ea însăşi, devine gelozie, bănuială, exigenţă, obsesie, capriciu.. devotament sublim sau egoism încrîncenat, devine cel mai mare dintre bunuri, cel mai rău dintre rele, după cum este natura sufletului pe care-l umple şi stăpîneşte...
Şi orce s-ar întîmpla, orce me-ar spune cineva eu o să-mi urmez calea iubindul...Pentru că anume EL mă face fericită şi el e viaţa mea!!!

Increderea

       Încrederea într-o persoană este doar atunci cînd o cîştigă, cînd însuşi ştie absolut totul, cînd este o părticică din sufletul tău! Pentru a pierde încrederea este foarte uşor, e uşor să dezamăgeşti o persoană, e uşor să-i provoci durere, dar odată ce ai făcut asta cale întoarsă nu mai este...
Stau şi mă gîndesc, cît de dureros e atunci cînd ai încredere şi la un moment dat tot se preface în minciună, laşitate şi făţărnicie.Viaţa este ca o pînză de păiangen, o ţeşi formîndu-i un strat puternic, iar cînd cineva te răneşte un fir se rupe, o legi cu greutate şi începi să ţeşi mai departe...
 Omul e ca un fulg pufos şi gingaş de nea, care cade o dată şi odată pînă la pămînt... fulgul are un oarecare privilegiu - se topeşte, dar cu părere de rău omul se ridică pentru a merge mai departe şi a cădea din nou...
Încrederea este simţul de bază a unor relaţii. Pe cînd neîncrederea este ucigătoare.Mereu vor exista oameni care te vor răni, aşa că ceea ce trebuie să faci, e să-ţi păstrezi încrederea şi doar să fii mai atent data viitoare în cine te încrezi!!

Stropi de apă...

Plouă...Pic,pic,pic.. picătură cu picătură cade pe pamîntul însetat. Mulţi din noi adoră şi aşteaptă cu nerăbdare acest fenomen magic.

Atit de mult iubesc să stau pe pervaz uitîndumă pe geam, să rămîn faţă în faţă cu gîndurile mele. Să mă gîndesc la tot ce mă înconjoară. Pare banal, dar tot odată feeric. Şi nu înţeleg oare de ce tot ce e in jurul meu pare a fi străin?! Un fior melancolic simt pe pielea mea. Mă simt singură, mică, neajutorata, neputincioasă şi naivă. Sunt ca o picătură mică într-un lac întreg.

Ploia atit de inocentă şi pură ce formează o pasiune umană,ce ne farmecă pe toţi. Atit de fin şi dumnezeiesc încît aş putea zice că cel ce priveşte şi admiră ştie ce înseamnă perfectul. Iar perfectul însăşi este încîlcit în pînzele sufletelor noastre!

Ginduri ce vrajesk)

Toţi spun că Frumosul va salva lumea! Intresant nu? Dar nimeni nu se gîndeşte că cel mai frumos de pe lume nu este chipul, ci sufletul! Sufletul este cel care stă pe car, corpul este carul, intelectul e vizitiul, mintea e frâul. Simţurile sunt caii, obiectil lor e drumul. Cel care le foloseşte este inzestrat cu corp, simţuri şi minte. Sufletul este o realitate teribila, poţi să-l cumperi, să-l vinzi,  să-l schimbi.... să-l otrăveşti sau să-l faci perfect!